Filmul ARSENIE. VIAȚA DE APOI va ajunge la Centrul Cultural Reduta în data de 30 august 2023, la ora 19.00, chiar înainte de premiera oficială în cinematografe.

Bilete online:

Synopsis

Acest road movie ne poartă pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Povestit prin ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.

Trailer:

Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje documentare ca „Marele jaf comunist” (2004), despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), „Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, „Kapitalism – reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, „România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, și „Ouăle lui Tarzan” (2017), despre primul institut de primatologie din lume. Începând cu anul 2010, Alexandru Solomon predă la UNArte și  este președintele Asociației One World Romania. În 2016, a publicat monografia „Reprezentări ale memoriei în filmul documentar”. ( sursă Ziarul Metropolis)

ARSENIE. VIAȚA DE APOI
Scenariul și regia: Alexandru Solomon

Imagine: Tudor Platon, Marius Beșu
Montajul: Cătălin Cristuțiu, Sophie Reiter
Muzica originală: Alin Zăbrăuțeanu
Improvizație handpan și flaut: Andrei Coteț
Sunet priză directă: Mirel Cristea, Marin Cazacu
Montaj sunet: Dragoș Cătărău
Design sunet: Alin Zăbrăuțeanu
Editare dialog și premix: Alexandru Dumitru
Mixaj sunet: Thomas Bresson
Producători: Ada Solomon, Diana Caravia, Adrien Chef, Paul Thiltges
O producție Micro Film în co-producție cu Paul Thiltges Distributions, Hi Film Productions
Cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Film Fund Luxembourg, Eurimages, Programul Europa Creativă al Uniunii Europene

În colaborare cu Televiziunea Română
Cu susținerea Publicis Groupe Media Bucharest, Hollywood Multiplex

Urbaniada.ro, cel mai așteptat festival de cultură urbană din regiune, anunță cu entuziasm cea de-a treia ediție a evenimentului, sub titulatura ComUNITATE.

În perioada 18 – 20 august, comunitățile din Brașov se vor reuni pentru a celebra diversitatea și unitatea într-un cadru vibrant și inspirațional.

Ediția din acest an își propune să ofere un teren comun în care să se intersecteze industriile creative, sociale și sportive, unificându-le într-un întreg coerent. Urbaniada.ro își propune să reprezinte nu doar o simplă adunare de evenimente, ci o platformă de evoluție și dezvoltare pentru întreaga comunitate.

„Scopul platformei Urbaniada.ro este să aducă împreună diferite grupuri sociale și să le ofere un spațiu de interacțiune și colaborare într-un playground urban situat în inima orașului Brașov. Prin intermediul unei varietăți de activități, ne propunem să prezentăm comunitățile locale, inclusiv universități, licee și comunitățile sportive și artistice, ca exemple demne de urmat în cultura urbană.

În același timp, platforma Urbaniada.ro oferă tinerilor oportunitatea de a-și expune talentul și abilitățile creative, susținând astfel împărtășirea de cunoștințe și formarea de legături între comunitățile locale și tinerii pasionați de domeniul cultural și sportiv.”, declară Irene, directorul artistic al Festivalului.

Urbaniada.ro – ComUNITATE se desfășoară cu acces gratuit la evenimente și va găzdui diverse activități, inclusiv ateliere de street art, workshop-uri și expoziții de artă contemporană în aer liber.

Urbaniada.ro – ComUNITATE aduce arta și cultura urbană mai aproape de public, transformând orașul într-o veritabilă galerie de artă deschisă, totodată invitând oamenii să descopere partea „luminoasă” a culturii urbane.

Festivalul Urbaniada.ro își dorește să aducă un impact pozitiv în comunitatea locală. În acest sens, mobilierul urban realizat în colaborare cu Universitatea Transilvania, secția de design, va fi donat orașului, ca o contribuție la îmbunătățirea infrastructurii urbane și la promovarea inițiativelor locale.

ComUNITATE reprezintă ideea de reunire a comunităților diferite din Brașov, la Urbaniada.ro.

Evenimentul va prezenta fiecare comunitate cu ce are mai bun de oferit, prin workshop-uri, prezentări și alte activități specifice. Festivalul urmărește să ofere o platformă de schimb de idei, inspirație și conexiuni între diversele comunități din Brașov, promovând astfel incluziunea socială, relevanța economică și atracția turistică a orașului.

Astfel tinerii, artiștii, sportivii, pasionații de cultură și toți cei interesați să se alăture evenimentului Urbaniada.ro – ComUNITATE sunt chemați să descopere potențialul extraordinar al culturii urbane într-un mod activ și sănătos.

Informații despre programul și activitățile planificate în cadrul ediției ComUNITATE a festivalului Urbaniada.ro se regăsesc pe site-ul oficial www.urbaniada.ro .

Vino cu mintea deschisă la Urbaniada.ro – ComUNITATE, un eveniment care aduce laolaltă comunitățile și promovează valorile unității în diversitatea culturală!

Despre Urbaniada.ro

Urbaniada.ro este un festival de cultură urbană care are loc anual în Brașov și aduce împreună artiști, sportivi, tineri și pasionați de cultură pentru a celebra și promova diversitatea și creativitatea urbană. Festivalul își propune să ofere o platformă de expresie și interacțiune pentru comunitățile locale, contribuind la dezvoltarea culturală și socială a orașului.

Pentru mai multe informații, vă rugăm să vizitați www.urbaniada.ro.

Comuna Dumbrăvița sau Țânțari după denumirea pe care a avut-o localitatea până în anul 1969, se află la o distanță de doar 20 de km față de Brașov și este cunoscută pentru portul specific zonei, așa numitele haine crețe.

În trecut, în serile de iarnă în satul Țânțari,  șezătoarea aduna oamenii la căldura mângâietoare a tindei din apropiere, la glumă și la taifas.

Traian Gavrilă în monografia comunei Țânțari – Dumbrăvița spune că acesta trebuie să fie rolul adevărat al șezătorilor. Femeile coseau, ștrincăneau și torceau sporovăind. Chiar și bărbații își lăsau orgoliul deoparte, trebăluind prin preocupările migăloase ale femeilor.

Lucrul manual a fost mereu prezent în casele și în sufletele locuitorilor acestor meleaguri. Șezătorile au reînviat în ultimii ani sub forma unor șezători urbane în care oameni pasionați de meșteșuguri se întâlnesc, învață unii de la ceilalți, se cunosc și se ajută pe parcursul frumos al creației manuale.

Obiectele lucrate manual au înfrumusețat din timpuri străvechi casele noastre, un ștergar la o icoană, o pernă brodată, un covor țesut, o icoană pe perete.

În zilele de sărbătoare locuitorii satelor se mândreau cu veșmintele frumos lucrate în serile lungi de iarnă, iar fetele abia așteptau să iasă la horă cu ia cusută la lumina opaițului.

În șezătorile urbane din Brașov ai ocazia să cunoști oameni deosebiți de la care ai multe de învățat.

Un astfel de om cu drag de tradiții și de lucru manual este meșterul popular Carmen Cojanu, care cu determinarea ce o caracterizează, în cel mai scurt timp te învață să brodezi și nu oricum, ci cu mătase pe postav, pentru cei care au încercat așa ceva știu că nu este chiar ușor, dar cu răbdare, și migală și cu îndrumarea bună, florile brodate pe postav încep să prindă contur.

Vă invităm să cunoașteți meșterul popular Carmen Cojanu, care a răspuns la întrebările adresate, între două împunsături de ac.

Când ați prins drag de tradiție și de meșteșug?

Mă numesc Carmen Cojanu, am făcut cunoștință cu acul și ața din fragedă copilărie. Bunica mea a fost croitoreasă și am crescut cu muzica mașinii de cusut. Cel mai plăcut sunet pentru mine este acela făcut de o foarfecă care taie materialul.

Sunt membru activ al Grupului Șezătoare la Brașov, încă de când era un grup pe Facebook.  În urmă cu  opt ani a avut loc prima șezătoare organizată la Biblioteca Județeană ,,George Barițiu” Brașov, loc în care am întâlnit doamne minunate ce duc mai departe tradiția lucrului de mână.

În școala generală am avut la lucru manual și gospodărie o profesoară minunată,  doamna Micu Elena, dacă nu mă înșeală memoria. Datorită acestei profesoare m-am îndrăgostit de ace, foarfecă și mașina de cusut.

Până am terminat clasa a VIII-a am cusut pe etamină, în liceu am trecut la pânză și am brodat toate lenjeriile de pat ale mamei. Pot spune că tot în aceeași perioadă a început să îmi placă să cos și la mașina de cusut, să-mi confecționez singură hainele  și apoi să le personalizez cu broderie sau dantelă.

Întotdeauna am cusut pentru mine și pentru familia mea. Îmi plac lucrurile unicat. Cred că acesta este și motivul pentru care m-au atras costumele populare. Sunt unicate.

Fiecare femeie care a cusut o ie sau a brodat pe postav și-a lăsat amprenta, a realizat ceva unic, minunat.

Ați fost ucenicul unui meșter?

Când m-am hotărât să îi cos fiicei mele un rând de cretințe, am apelat la doi meșteri populari din sat să mă ajute. La doamna Săniuță Maria cunoscută sub numele de Pârâiana și la doamna Ana Olaianoș cunoscută ca Trandahira. Și de aici, a început totul. Am învățat de la dânsele foarte multe lucruri despre costumul popular din Dumbrăvița. Am mai avut doi profesori care m-au inițiat în tainele încondeierii ouălor de Paști, pe doamna Tatu Silvia și pe domnul Micu Adrian.

Ce meșteșug practicați?

Brodez, încondeiez ouă și țes, deocamdată numai brâie, îmi place lucrul manual, îmi place când iese ceva frumos din mâinile mele și de aceea vreau să duc mai departe meșteșugurile pe care le cunosc.

Fetița vă moștenește talentul?

Primul meu elev a fost fiica mea. Încerc să o învăț tot ce știu.

Doriți să transmiteți mai departe meșteșugul?

Îmi place să fiu profesor.  Învăț multe fete să coase o ie, pentru a nu se pierde acest lucru minunat – lucrul manual.

Material realizat de Gabriela Bularca, referent în cadrul Serviciului Cultură Tradițională. 

Festivalul de Muzică Veche Corona Old Music, ediția a III-a, organizat de
Centrul Cultural „Reduta” la Brașov, este unul dintre cele mai importante
evenimente de muzică cultă de gen, ce se va desfășura în acest an în două locații,
invitând publicul să redescopere noutatea muzicii vechi într-un repertoriu marcat
de nostalgia și eleganța unor timpuri uitate sau puțin cunoscute.

Programul ilustrează personalitatea unui festival de muzică veche organizat
la granița răsăriteană a Europei. Periplul muzical va reuni diferite stiluri și expresii,
de la muzică barocă, renascentistă la cea veche românească, acoperind un spațiu
temporal ce pornește de la primele veacuri ale mileniului trecut și ajunge până la
începutul secolului al XIX-lea.

Festivalul este dedicat muzicii vechi europene, care presupune interpretarea compoziţiilor medievale şi renascentiste cu instrumente acustice actuale, dar și muzică barocă, mergând până la experiențe culturale unice, în care muzica instrumentală este completată prin proiecții video mixate în timp real, iar proiecţiile video live împărtășesc acelaşi concept: intervenţii contemporane asupra unui background încărcat de tradiţii şi istorie, o instalație în
mișcare ce completează vizual – și scenografic – universul sonor.

Festivalul este organizat în luna august, iar până acum a reușit de fiecare dată să aducă la Brașov un număr impresionant de spectatori atât din țară cât și din străinătate, publicul crescând cu fiecare ediție, fiind vorba despre un public devotat genurilor muzicii vechi și în mare măsură despre oameni care iubesc muzica pur și simplu, oameni care pot savura pe deplin sonorități ale muzicii vechi. Și asta, pentru că sunetul muzicii vechi este extrem de proaspăt și nou pentru mulți dintre ei.

Pe scenele festivalului, în zilele de 12-13 august, atât în Piața Sfatului,  cât și la Coresi Shopping Resort, vor fi auzite instrumente precum: djembe, darbuka, conga, bongos, tapan, cinele, gong, ibo drum, chimes, koshi chimes, rainstick, cowbell, jam block, drâmbă, toacă, cajon, clarinet, caval, fluiere ciobănești, blockflote, tilinca, schalmei, cimpoi medieval, ocarină, chitară electrică și chitară electro-acustică, toba, vuva, daireaua, viela, drâmba, oud, violoncel, țambal, flaut
etc.

Concertele de muzică veche susținute de invitați de marcă precum Grupul Lupus Dacus, Grupul Trei Parale, Ansamblul Imago Mundi, Ansamblul Anton Pann, Grupul Truverii vor fi completate de demonstrații de dans istoric a căror protagoniști vor fi membrii Ansamblului folcloric „Măgura” Codlea, precum și de organizarea unui atelier de muzică veche.

Centrul Cultural Reduta vă invită la vernisajul Expoziției de pictură CONEXIUNI semnată de JAN LEAUA în data de 1 august, la ora 19.00.

Jan Leaua, absolvent al Școlii Populare de Arte și Meserii din Sfântu Gheorghe, Secția Arte Vizuale va expune în foaierul Centrului Cultural Reduta în perioada 1 – 21 august 2023.

În urmă cu un an, pictorul a expus pentru prima dată cinci lucrări, într-o expoziție de grup la Galeria Apollo din Tg. Mureș, urmând a se lansa în circuitul național prin expoziția personală organizată la Centrul Cultural Arcuș.

Jan Leaua este pasionat de pictură, dar iubește să compună versuri și să cânte la chitară.

După vernisaj, va urma un miniconcert de canto și chitară susținut de duoul Corina și George Nica.

Expoziția va fi deschisă publicului  în perioada 1 – 21 august 2023 și va putea fi vizitată în intervalul orar 10.00 – 20.00.

Centrul Cultural Reduta prin Serviciul Cultură Tradițională vă oferă o serie de interviuri realizate de Gabriela Bularca cu artizani din județul Brașov.

Cel de-al doilea material îl prezintă în 26 iulie 2023 pe Cornel Sculean, creatorul popular care duce mai departe un vechi meșteșug din Țara Bârsei, pictura pe sticlă.

Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, a încercat de-a lungul timpului prin icoanele sale să reînvie satul de altădată al bunicilor.

Este absolvent al Facultății de Geografie. De mic copil a fost atras de folclor, de meșteșuguri și de tradiții. Fiind autodidact, arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. La început de drum i-au fost călăuză câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului, dar și câteva cărți de la Prima Scoală Românească.

Pictează icoane naive, în stilul picturii tradiționale  specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare a icoanelor, este pictura în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor  sunt simple, realizate din lemn de brad, tei, sau de paltin.

A reprezentat Brașovul și România de-a lungul timpului, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești în următoarele orașe: Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nurrnberg.

Din dorința de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii lui, dar și cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi.  Multe dintre aceste tabere au fost realizate în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN: Breslele Brașovului între Tradițiie și Modernitate 2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Ce reprezintă  icoana  pe sticlă?

Cornel Sculean: Icoana pe sticlă am descoperit-o în liceu, deși începusem să pictez din școala generală, peisaje și case de la țară, inspirate din fotografii și din reviste. Tehnica de lucru a fost foarte simplă, mai ales că aveam toate materialele în casă, vopsele, pensule și niște rame cu sticlă. Așa că am trecut la studiu citind atât pe Ion Muslea cât și pe Dancu, ambele cărți fiind considerate biblii ale picturii pe sticlă din Transilvania. Analizând cu atenție fotografiile, am descoperit  în icoane satul transilvănean de altădată. Pentru mine icoana, este o fereastră spre satul  bunicilor, o fereastră spre țăranul român ce s-a nevoit sute de ani pe aceste meleaguri. Într-un cuvânt, eternitatea –  legătura cu strămoșii noștri.

Când  ați  descoperit dragostea pentru  iconografie?

Aici e un pic mai greu de răspuns. Teoretic, dragostea de iconografia țărănească și de satul românesc am avut-o sădită în suflet de mic. Eu, după mamă,  mă trag din Șcheii Brașovului, am crescut cu dragostea de tradiții în casă, cu emoție și înflăcărare la vederea junilor, cu smerenie de Paște, cu dragoste de colinde și cozonac de Crăciun. Putem spune că o pecete importantă în drumul meu prin tradițiile strămoșilor a fost pusă la vârstă de 10 ani când am descoperit emisiunea Tezaur folcloric realizată de Mărioara Murărescu. Atunci i-am ascultat pentru prima oară pe Nicolae Furdui Iancu și pe Sofia Vicoveanca. A fost dragoste la prima vedere, atât pentru muzica populară, cât și pentru tradițiile strămoșilor noștri. Legat de începuturile picturii pe sticlă, am început să pictez din clasa a 11-a,  prin ‘96 sau ‘97,  în paralel cu câteva ore de sculptură cu domnul Purcărea.

În realitate, meșteșugul iconografiei l-am început serios din  anul 2001, când am participat la primele expoziții și la primele târguri. Am descoperit valoarea reală a icoanei pe sticlă și rolul pe care îl pot avea  în promovarea tradițiilor și culturii poporului nostru.

Care a fost prima icoană pictată?

La această întrebare va trebui să dau două răspunsuri. Prima lucrare pe sticlă a fost o pictură cu Pruncul Iisus și doi îngeri, inspirată de pe o vedere catolică. Mult mai târziu, prima icoană țărănească a fost Sfântul Proroc Ilie. Deși aveam în casă o icoană veche cu Nașterea, moștenită de la străbunica mea și pe care o desfăcusem și o copiasem demult pe hârtie, prima icoană desenată cu creionul de mine și apoi conturată și colorată a fost Sfântul Ilie.

Cum ați  învățat să pictati. Ati fost ucenicul unui meșter? 

Pictura pe sticlă am învățat-o singur. Am fost autodidact.  La televizor am văzut o emisiune despre Nicoale Suciu, ultimul iconar al Țării Făgărașului, și mai apoi l-am întâlnit la muzeul de etnografie.

L-am urmărit cum lucrează. Practic am furat meseria. Domnul Suciu spunea că meșteșugul nu se învață, trebuie să-l ai în suflet. Se pare că m-am născut cu meșteșugul în suflet. Nu știu dacă în neamul meu o fi existat vreun iconar, penttru că în Șcheii Brașovului, iconăritul a murit de mult, înainte de al doilea Război Mondial.

Care este tehnica de lucru?

Tehnica de lucru este relativ simplă și un pic pe dos. Icoana pe sticlă se pictează invers, pe dosul sticlei. Întâi facem conturul icoanei cu negru cu o pensula subțire, scrierea icoanei se numește,  apoi se fac umbrele și luminile, faldurile cum  se numeau pe vremuri, apoi se colorează fiecare câmp și dacă este cazul la final se aplică foița de aur. Asemeni meșterilor de pe vremuri eu îmi desenez tiparele singur. În Schei tiparele se numeau izvoade. Pe vremuri se picta cu vopsele naturale obținute din pigmenți adică prin pisarea mineralelor și rocilor. Aceste prafuri fine se amestecau cu apă, gălbenuș de ou și clei de oase de iepure. Ca emulsie se putea folosi și ulei sau un lac de protecție. Un fel de vopsele de ulei. Eu pictez cu vopsele acrilice.

Care este icoana pe care o îndrăgiți cel mai mult?

Nu m-am gândit niciodată ce icoană îndrăgesc mai mult. Pe toate le îndrăgesc pentru că toate sunt creațiile mele. Dar țin mult la două icoane Sfântul Gheorghe și Bunăvestire,  pentru că sunt muncite și aduse prin elementele de decor in vatra scheilor.

După atâția ani de pictură aveti vreun regret legat de această activitate?

Regret legat de acest meșteșug nu am, poate doar faptul că am pictat prea puțin în acești ani. Nemulțumiri am multe. De exemplu, la noi s-a înțeles greșit noțiunea de suvenir. Sunt foarte multe magazine și tarabe care vând suveniruri, adică kitshuri din China, Turcia și alte astfel de țări.

De fapt ce reprezintă un suvenir, o amintire plăcută dintr-o vacanță, un cadou pentru cei dragi? Conform definiției ar trebui să găsim o vedere, un magnet, poate o sticlă de vin sau un produs alimentar și cu siguranță un produs de artă tradițională.

Nemulțumirea mea de ani de zile provine din această ecuație din care exact arta tradițională lipsește cu desăvârșire, de multe ori chiar și din târguri.

Până și ceramica care se vinde prin magazine nu este produsă de meșterii olari, fiind importată din China.

Material realizat de Gabriela Bularca, referent în cadrul Serviciului Cultură Tradițională.