Comuna Dumbrăvița sau Țânțari după denumirea pe care a avut-o localitatea până în anul 1969, se află la o distanță de doar 20 de km față de Brașov și este cunoscută pentru portul specific zonei, așa numitele haine crețe.
În trecut, în serile de iarnă în satul Țânțari, șezătoarea aduna oamenii la căldura mângâietoare a tindei din apropiere, la glumă și la taifas.
Traian Gavrilă în monografia comunei Țânțari – Dumbrăvița spune că acesta trebuie să fie rolul adevărat al șezătorilor. Femeile coseau, ștrincăneau și torceau sporovăind. Chiar și bărbații își lăsau orgoliul deoparte, trebăluind prin preocupările migăloase ale femeilor.
Lucrul manual a fost mereu prezent în casele și în sufletele locuitorilor acestor meleaguri. Șezătorile au reînviat în ultimii ani sub forma unor șezători urbane în care oameni pasionați de meșteșuguri se întâlnesc, învață unii de la ceilalți, se cunosc și se ajută pe parcursul frumos al creației manuale.
Obiectele lucrate manual au înfrumusețat din timpuri străvechi casele noastre, un ștergar la o icoană, o pernă brodată, un covor țesut, o icoană pe perete.
În zilele de sărbătoare locuitorii satelor se mândreau cu veșmintele frumos lucrate în serile lungi de iarnă, iar fetele abia așteptau să iasă la horă cu ia cusută la lumina opaițului.
În șezătorile urbane din Brașov ai ocazia să cunoști oameni deosebiți de la care ai multe de învățat.
Un astfel de om cu drag de tradiții și de lucru manual este meșterul popular Carmen Cojanu, care cu determinarea ce o caracterizează, în cel mai scurt timp te învață să brodezi și nu oricum, ci cu mătase pe postav, pentru cei care au încercat așa ceva știu că nu este chiar ușor, dar cu răbdare, și migală și cu îndrumarea bună, florile brodate pe postav încep să prindă contur.
Vă invităm să cunoașteți meșterul popular Carmen Cojanu, care a răspuns la întrebările adresate, între două împunsături de ac.
Când ați prins drag de tradiție și de meșteșug?
Mă numesc Carmen Cojanu, am făcut cunoștință cu acul și ața din fragedă copilărie. Bunica mea a fost croitoreasă și am crescut cu muzica mașinii de cusut. Cel mai plăcut sunet pentru mine este acela făcut de o foarfecă care taie materialul.
Sunt membru activ al Grupului Șezătoare la Brașov, încă de când era un grup pe Facebook. În urmă cu opt ani a avut loc prima șezătoare organizată la Biblioteca Județeană ,,George Barițiu” Brașov, loc în care am întâlnit doamne minunate ce duc mai departe tradiția lucrului de mână.
În școala generală am avut la lucru manual și gospodărie o profesoară minunată, doamna Micu Elena, dacă nu mă înșeală memoria. Datorită acestei profesoare m-am îndrăgostit de ace, foarfecă și mașina de cusut.
Până am terminat clasa a VIII-a am cusut pe etamină, în liceu am trecut la pânză și am brodat toate lenjeriile de pat ale mamei. Pot spune că tot în aceeași perioadă a început să îmi placă să cos și la mașina de cusut, să-mi confecționez singură hainele și apoi să le personalizez cu broderie sau dantelă.
Întotdeauna am cusut pentru mine și pentru familia mea. Îmi plac lucrurile unicat. Cred că acesta este și motivul pentru care m-au atras costumele populare. Sunt unicate.
Fiecare femeie care a cusut o ie sau a brodat pe postav și-a lăsat amprenta, a realizat ceva unic, minunat.
Ați fost ucenicul unui meșter?
Când m-am hotărât să îi cos fiicei mele un rând de cretințe, am apelat la doi meșteri populari din sat să mă ajute. La doamna Săniuță Maria cunoscută sub numele de Pârâiana și la doamna Ana Olaianoș cunoscută ca Trandahira. Și de aici, a început totul. Am învățat de la dânsele foarte multe lucruri despre costumul popular din Dumbrăvița. Am mai avut doi profesori care m-au inițiat în tainele încondeierii ouălor de Paști, pe doamna Tatu Silvia și pe domnul Micu Adrian.
Ce meșteșug practicați?
Brodez, încondeiez ouă și țes, deocamdată numai brâie, îmi place lucrul manual, îmi place când iese ceva frumos din mâinile mele și de aceea vreau să duc mai departe meșteșugurile pe care le cunosc.
Fetița vă moștenește talentul?
Primul meu elev a fost fiica mea. Încerc să o învăț tot ce știu.
Doriți să transmiteți mai departe meșteșugul?
Îmi place să fiu profesor. Învăț multe fete să coase o ie, pentru a nu se pierde acest lucru minunat – lucrul manual.
Material realizat de Gabriela Bularca, referent în cadrul Serviciului Cultură Tradițională.
