Prezent în evenimentele șezătorilor din Brașov și împrejurimi,Titus Frâncu din Făgăraș organizează ateliere pentru copii și nu numai, îndrumă tinerii spre arta populară și arta plastică.
Sufletul lui ascunde comori nebănuite, iar mâinile lui mânuiesc o mulțime de instrumente, de la daltă la pensulă, până la vioară, de la actorie la restaurare.
Sunteți un artist complex, pictură, sculptură, restaurare, film, vioară. Care au fost începuturile? Când ați prins drag de arte?
Da, păi ce să zic cu complexitatea, că artist nu o fi chiar așa, mă pricep ce-i drept la mai multe ramuri ale artei, dat fiind harul de la Dumnezeu, dar nu am excelat în toate, am făcut totul mai mult în joacă cu mare dorința de cunoaștere și aprofundare … Mai mult autodidact, am citit, am învățat și am „furat” de pe unde am apucat. Totul a început pe la vreo 8 ani, când tata care cânta la vioară m-a învățat și pe mine după care având mai multe instrumente în casă eu le-am încercat pe toate… vioară, muzicuță, nai, fluier, țitera, acordeon…știți cum sunt copiii…
Apoi, tata și desenând, având o grafie impecabilă, ne-a învățat să scriem frumos, să desenăm , să colorăm… De aici gustul pentru pictură…!
Având și un atelier de tâmplărie, când făcea mobilă sau cioplea un lemn, dându-mi o trusă mică de scule (dălți, ciocane, coarbe) numai ale mele, mă apucai de cioplit, deci sculptam …rădăcini mai ales, unde vedeam forme… La început „restaurările” erau doar mici reparații, revigorare, îmi plăcea să meșteresc orice obiect din orice material… Mai târziu după școliri ca lumea a devenit meserie, iar eu pot să zic, profesionist.
Tatăl dvs avea o pasiune pentru artă. V-a inspirat? V-a îndrumat?
Deci da, tata a fost primul mentor care m-a învățat și m-a inspirat de mic copil… Dumnealui făcuse școala de arte și meserii în Moldova, seminarul teologic la mănăstirea Neamț, iar în București a fost redactor șef la ziarul ,,Împăcarea” de pe atunci, deștept și frumos foc păpușă, ceea ce o încercat să ne transmită și nouă pruncilor lui, ceva cred că o reușit.
Ați avut un profesor? Ați deprins de la un meșter tainele artelor?
La școala generală, profesor de desen și de muzică, am învățat, la liceu așișderea, nu lipseam de la orele ăstora neam, sau de la lucru manual și uite așa am deprins meșteșugul ,,artelor” … care mai târziu au început să se contureze mai pragmatic și cu originalitate.
În restaurare, care a fost obiectul cel mai drag pe care l-ați restaurat? Din pictură? Din sculptură?
În restaurare, of Doamne, au fost multe … să ai în mână icoane pe sticlă de glăjărie, … Ana Deji, Pavel Zugravul, Ţimforea și alți meșteri iconari, să le redai viață lucrărilor lor scorojite în timp, este o mare bucurie și onoare, de-asemenea … laiți de zestre, armurare, blidare, tot ce este obiect țărănesc mi-au bucurat și-mi îmburdă sufletul și astăzi.
Am restaurat o sumedenie de cupe și orologii la un colecționar, o trăsură de sec. 18 lângă Fontainbleu și multe altele. La noi nu mai zic de muzeele de prin țară. Pictură bisericească nu am restaurat, doar am ajutat la desene și reproduceri în câteva locații, am participat la curățirea portretului Majestăţii Sale de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta, care fusese ascuns sub o spoială de var.
Ne puteți povesti despre mama dvs.? Mama dvs a fost croitoreasa Regelui Mihai. Aveți amintiri legate de acest lucru?
Despre mama, da, în primul rând vă mărturisesc, că mă mândresc cu mama mea, pentru că a fost țărancă din Țara Făgărașului, sat Mărgineni, com Hârseni. Ce-i drept, țărani mai înstăriți pe care bunicii mei au ținut-o la București unde a învățat croitoria și a ajuns maistru (și-a luat masteratul) în croitorie. A lucrat la familia regală șase luni în timpul școlii, iar apoi după abdicarea regelui, a lucrat un timp pentru apropiații lui rămași în capitală .
Pe unde în lume au ajuns creațiile dvs?
Păi, am câteva lucrări prin Europa, cam pe unde am umblat am lăsat câte ceva. Fosta Cehoslovacie, Ungaria, Germania, Franța, Italia, Spania, Belgia , Olanda, Elveția și nu mai știu. Prea puține vândute, mai mult dăruite, că au plăcut și le-au vrut…!
Generația care vine din urmă vă poate considera un model de urmat în arte. Aveți ucenici? Îndrumați copiii în meșteșuguri?
Păi da, generația care vine din urmă, mai ales în Făgăraș, mă știe că am făcut și fac cu ei toate năzbâtiile, am copii deja studenți la arhitectură, muzică, design, în Brașov, București, Kolozsvár, care au trecut prin atelier în decursul anilor, unde spun ei s-au simțit bine și au învățat lucruri…!
Da, împreună am învățat să desenăm, pictăm, sculptăm, pirogravăm, să cântăm sau să ne citim poeziile, povestirile, unii altora… Le doresc tuturor multă sănătate, putere de muncă și creativitate…!
Material realizat de Gabriela Bularca, referent în cadrul Serviciului Cultură Tradițională.