Spectacolul înfățișează povestea concentrată a vieții atât de tulburătoare, surprinzătoare și pilduitoare a Regelui Lear, din perspectiva zilelor noastre, pornind de la principiul modern al psihodramei.
Din poziția de stăpân egocentric, narcisiac, cu accese tiranice, cu drept de viață și de moarte asupra celorlalți, Regele Lear ajunge robul aparențelor, al falsului, devine sclavul artificiilor goale de conținut. O nevoie interioară extremă de a fi adulat îl împinge să inițieze concursul de „declarații de dragoste” pentru fiicele sale, concurs pentru care pune în joc, în chip de „recompense”, câte o treime din regatul său. Semnul cel mai limpede al crizei sale interioare este dat de faptul că este gata să renunțe la imagine, la putere și statut, pentru a obține aceste superlative.
Goneril și Regan, fiicele mai mari, profită și îi oferă aceste laude false, supradimensionate, artificiale, îi hrănesc ego-ul cu aparențe lipsite de consistență, în timp ce mezina, Cordelia, cea care își iubește cu adevărat tatăl, refuză acest joc aberant, pledând pentru simplitate și adevăr.
Cordelia este întruchiparea iubirii autentice, atât de rară. „Iubește fără vorbe / iubește și taci” – în original Love and be silent – este deviza Cordeliei, pe care o putem așeza aproape de îndemnul augustinian „Iubește și fă ce vrei.”
Orbit de aparențe, la tăcerea Cordeliei, Lear va izbucni irațional, pedepsind iubirea și răsplătind minciuna. Lear distruge astfel armonia, ordinea și echilibrul lumii sale, prin această agresiune irațională împotriva iubirii. Declanșarea furiei și frustrării este uriașă, cu efecte incalculabile, devastatoare: el o dezmoștenește și o alungă pe Cordelia și își împarte într-o clipă regatul celor două fiice, renunțând la prerogativele sale și încredințându-se fiicelor mai mari.
Cum era de așteptat, odată premiul obținut, atitudinea fiicelor mai mari se va schimba; își vor da în scurt timp arama pe față, silindu-l, astfel, să realizeze că a greșit, îndurerându-l, trecându-l prin toate stările negative imaginabile. Paradoxal, tocmai în aceste momente i se acordă lui Lear șansa să înceapă o explorare interioară de unde va ieși învingător, se va trezi la lumina conștiinței și discernământului, a adevărului – și va deveni un altfel de om, de o caldă empatie și umanitate, un om adevărat. Adevărata noblețe a regelui Lear și-o va câștiga, astfel, prin suferință, asumare și înțelegere.
Distribuția: Lear – Mihai BICA
Regia, adaptarea scenică și ilustrația muzicală: Alina HIRISTEA
Producător: Marius Cristian CISAR
Costume: Ilona Lorincz
Filmare și editare video: Felix Crișan
Lumini: Marcel Vlădăreanu
Sunet, video: Cătălin Vlădăreanu
Tehnică scenă: Bogdana Găgeanu, Didi Blănaru, Ștefan Kreis
Sufleur: Marian Cârstea
