,,Frunză verde mărgărit
Paloșul e sat vestit!
Cine în el a intrat
Singurel n-a mai plecat!”
În centrul sărbătorilor de iarnă stă ceata de feciori, grupul de tineri chemați prin tradiție să dea viață riturilor și ceremonialurilor de renovare simbolică a lumii. În Paloș, sat aparținând zonei etnofolclorice Rupea, tradiția colindatului în ceată merge mai departe prin tinerii care în ajunul Sfântului Nicolae constituie ceata de feciori potrivit regulilor specifice ce stabilesc ierarhia și modul de funcționare al acesteia până de Bobotează.
Ceata de feciori este o asociație juvenilă, o mică organizație de tineri (bărbați necăsătoriți, dar aflați la vârsta căsătoriei), rolul principal al acesteia fiind acela de a organiza dansurile și petrecerile tineretului în sărbătorile de iarnă, de a colinda la Crăciun și de a îndeplini diferite rituri și ceremonii, majoritatea cu caracter vădit arhaic.
La origine, cetele de feciori au fost considerate organizații de inițiere a tinerilor, de trecere a lor într-o nouă etapă, de pregătire a lor pentru viață. În satul tradițional, ceata se constituia după o rânduială îndătinată, bine stabilită. Era organizația care stăpânea în timpul sărbătorilor de iarnă, întreaga viață a satului.
Astfel, în ajun de Sfântul Nicolae, feciorii se adunau la o gazdă, care după cum vom vedea pe parcurs, deținea un rol important în desfășurarea obiceiului. Aceasta însoțește feciorii la colindat, iar împreună cu doi dintre ei, dă de veste locuitorilor, sosirea cetei. Din recuzita gazdei nu lipsește plosca din lemn, cu rachiu, frumos împodobită cu iederă, fundă și tricolor și din care servește la casele celor colindați, practică ce aduce aminte de celebrele nunți cu călărași din zona Rupea.
Odată întruniți la gazdă, feciorii stabilesc cine va deține funcția de Primar – responsabilul cu conducerea întregii activități a cetei, cea de Subprimar – locțiitor, adjunct al acestuia și Crâșmar – responsabilul cu proviziile cetei.
În trecut, cei mai tineri dintre feciorii din sat care intrau în ceată, trebuiau să aducă gazdei, o sticlă de rachiu sau vin, urmând ca în ziua de Crăciun, aceștia să poarte corfa în care se strângea lichiul și cozonacul de la cei pe care îi colindă.
Tot acum, se stabilește și traseul ce trebuie parcurs de ceată, ordinea străzilor pe care se colindă, se tocmesc muzicanții – patru la număr și care adesea, sunt aduși de la Dăișoara și se începe repetiția colindelor.
Fetele au început să se alăture cetei în urmă cu circa 30 ani, odată cu scăderea semnificativă a numărului tinerilor în sat, însă nu participă la pregătirile de ordin administrativ de la gazdă. Acestea sunt prezente doar când se repetă colindele, fiind în schimb responsabile cu gătirea vrâstelor.
Vrâsta este confecționată din iederă și oglinzi, iar în cazul celor trei feciori ce dețineau funcții în ceată, prezența tricolorului este obligatorie; vrâsta, simbol al apartenenței la ceata, este și un indicator al statutului social, cu cât fiind mai bogată în oglinzi cu atât feciorul ce o purta era mai avut.
În Paloș, colindatul începe în ziua de Crăciun, nu în ajun, cum se îndătinează în cele mai multe sate. Îmbrăcați “românește”, tinerii participă la slujba de la Biserică, ca mai apoi să se întâlnească la Căminul Cultural pentru o ultimă repetiție.
Intinerariul colindătorilor stabilit încă din timpul pregătirilor, trebuie să includă obligatoriu Biserica – Casa Parohială – casa Primarului administrativ, ultima gospodărie unde se oprește ceata, fiind întotdeauna cea a primarului acesteia.
Repertoriul cetei este alcătuit din cinci colinde, cu un pronunțat caracter bisericesc – “Ce vedere minunată”, “Astăzi prorocirile”, “Nașterea Ta”, “În orașul Vifleem”, “Trei păstori” și “Orația”, însă ținând cont de complexitatea acestora, nu sunt performate toate în fiecare curte, ci doar la Biserică, Casa Parohială și la Primarul cetei.
Răsplata pentru colindat constă de regulă, în bani, la gazde, feciorii fiind ospătați cu lichiu, cozonac, rachiu, vin și mai recent cu prăjituri și vișinată. Darul este întotdeauna anunțat de Primar prin strigarea “Atențiune, din partea familiei … suma de … și …”. De asemenea, conform, rânduielilor, crâșmarul trebuie să țină evidența celor care au dat bani și să se îngrijească ca aceștia să fie serviți în timpul balurilor.
În curtea unde era fată de măritat se practica ca aceasta să fie scoasă la joc de către primar ori ceilalți doi feciori cu funcții.
Seara se face Bal la Căminul Cultural, iar în funcție de suma de bani strânsă se mai organizează încă două seri de joc – un bal până de Anul Nou și unul de Sfântul Ioan.
În trecut, în dimineața de Anul Nou, de Sfântul Vasile, feciorii obișnuiau să meargă să zorească la ferestre, pe cei care purtau numele de Vasile. La fel se întâmpla și pe 7 ianuarie, cu cei care purtau numele Sfântului Ioan.
De Bobotează, feciorii merg la Biserică, iar la slujba de sfințire a apei, cei care au fost aleși Primar și Subprimar țin praporii, urmând a primi un colac drept răsplată și care este împărțit la gazdă, moment ce marchează desfacerea cetei de feciori , cunoscut în zonă ca spargerea ori golirea butoiului.
În cele ce urmează, vom stărui puțin asupra portului feciorilor din ceată, un aspect important al Cetei de feciori fiind costumul de ceremonial al colindătorilor și accesoriile necesare colindatului. Costumul colindătorilor este cel de sărbătoare, format din cămașă din pânză țesută în război, cioareci, cheptar înfundat, șerpar, clicin, cizme ori ghete. Particularități ale costumului la feciorii din ceată le găsim în vrâsta cusută pe partea dreapta a căciulii negre din piele din blană de miel, la cureaua cu bumbi, cu bănuți galbeni ce se poartă peste șerpar (ultima dată când feciorul purta această curea era chiar ziua nunții), la cârpa cu frunzulițe la gât și la zurgălăii prinși sub genunchi.
Fetele poartă ie cu altiță, rochie neagră, șurț cu pui, cheptar înfundat, pe cap cârpă grea cu franjuri, din mătase galbenă, iar la mâini, poartă mânecare croșetate din lână, cât mai colorate.
Deși, cel puțin în ultimii 30 ani, în Paloș, obiceiul Cetei de feciori a înregistrat o anumită dinamică (pe de-o parte prin dispariția unor rituri și practici precum mersul cu corfa, zoritul de Sfântul Vasile și Sfântul Ioan, cântecul de doliu din curțile unde murise cineva, pe de altă parte prin apariția unor elemente noi cum ar fi constituirea cetei ce are loc la Căminul Cultural, participarea fetelor la actul colindatului), putem afirma că tradiția se păstrează încă vie în satul de lângă Rupea grație tinerilor, a autorităților locale și a preotului din localitate.
În loc încheiere, vă lăsăm orația rostită de primarul cetei la fiecare gazdă colindată:
Astăzi avem o zi mare
Noi creștini fiecare
Și ne bucurăm prea frumos
De nașterea lui Hristos
Care a fost prea mult dorită
Nouă lumii cea greșită
Și de aceea noi cântăm
Și pe Domnul îl lăudăm
Cu glas mare voinicesc
Poftim darul cel ceresc
Poftim la toți sănătate
La cei de aproape și de departe
Și cu casnici împreună
Facă-ni-se voia bună
În seara de azi
La mulți ani și fericiți ani!
Constituirea Cetei de feciori la gazdă, în ajunul Sfântului Nicolae – alegerea funcțiilor:
Primar, Subprimar și Crâșmar
Gătirea vrâstelor cu iederă, oglinzi, funde și tricolor.
Plosca din lemn gătită cu iederă și funde. Cu aceasta, gazda feciorilor servea cu rachiu pe cei în curțile cărora se colinda.
Prima dată se colinda în Biserică, apoi la Casa Parohială (la preot) și la Primarul administrativ al comunei. Colindul se termina întotdeauna la casa Primarului cetei.
Colindul la gazdă (Primarul administrativ al comunei) – familia Vocilă Gheorghe.
Plata pentru colind constă în bani, dar în trecut se dădeau și bucate – un cârnat, o bucată de carne de porc.
Colindul la gazde familia Mihai Șica și Gheorghe Șica. Casa veche bătrânească din Paloș.
Feciorii era serviți cu lichiu, cozonac, vin și rachiu.
În curțile unde erau fete de măritat, se obișnuia ca acestea să fie jucate de către Primar, ori de către ceilalți doi feciori ce dețin funcții.
În seara de Crăciun se organizează Bal la Căminul Cultural.
În funcție de banii strânși se mai făcea ,,sară de joc” și până de Anul Nou și de Sfântul Ioan.
Fotografii: AP Studio Brașov
Text: Mihaela Achim
Ceata de feciori: Liviu (Primar), Sebastian (Subprimar), Sorin (Crâșmar), Florin, Rareș, Cătălin, Mihai, Flavius, Rareș și fetele: Livia, Alina, Mihaela, Andreea, Alexandra, Andreea, Ioana, Daria, Ioana.
Gazda cetei: Șica Mihai
Gazdele unde s-a colindat: familia Vocilă Gheorghe, familia Șica Gheorghe
Preot Paroh: Silviu Popescu
LINK material video: https://www.youtube.com/watch?v=yxLqE82_Hr8&t=299s
©Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta